Am zis ca ador Mac-urile?

Pana si virusii de pe ele sunt dragutzi :)

via

Friends of Earth

How about that? Constientizezi ce aer poluat respiram in fiecare zi? Ca de fapt el ne hraneste?
Dati click pe imagine sa pricepeti mesajul. Oricum actiunea vorbeste de la sine.

via

Garfield!

Asta a fost primul cartoon, in 19.06.1978! De aici a inceput totul ;))

Pentru cine are rabdare, they are so funny :) :
Garfield unleashed :D

Leapsa muzicala :)

Ok, I’m in. Am primit o leapsa de la Mike pe care o “execut” cu ceva intarziere :D

Sa vedem ce trebuie facut:
1. Put your music player on shuffle. (adica sa click pe shuffle, mkay, done)
2. Press forward for each question. (Next, mdap)
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. (previzibil ;)) )
4. Tag 5 people (mai vedem)
5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions. (se face)

Let’s see;))

1. How are you feeling today?
KYO - Le chemin
Nah, ma rog :)). Sa zicem ca i enjoy french everyday, no matter the mood or the hour.

Cine moare? de Pablo Neruda

Am primit si eu un mail dragut, continand un soi de poezie, scrisa de Pablo Neruda, poet si om politic chilian, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1971 - poezie care ne-ar putea deveni motto in viata, pentru a ne opri de la a o risipi. Pare o chestie cam cheap, dar eu cred in ea si in mesajul ei, chiar daca e o adunatura de cuvinte frumoase, poate chiar “comerciale” - i’m a sucker for life advice :”>.

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
… cine nu-si schimba existenta;
… cine nu risca sa construiasca ceva nou;
… cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
… cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
… cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste;
… cine nu citeste;
… cine nu asculta muzica;
… cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
… cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
… cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si
… cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura un sarut
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti
in fiecare zi…

Uiiii - sau cum trebuie sa ne vedem viata!

*** Asculta piesa ca sa intri in atmosfera ;;) ***

HA! Am ajuns si eu sa scriu pe blog.

Pe un fundal placut, numai bun de meditatie :P, fac statement-ul ca viata e asa de frumoasa, trebuie doar sa ne gasim sursa fericirii si sa o recunoastem, ca altfel putem trece pe langa ea fara sa ne dam seama ce am fi putut avea.

Cred cu tarie ca fiecare lucru rau (sau aparent rau) are partea lui buna, utilitatea lui in cursul vietii noastre. Mai pe romaneste spus, fiecare sut in fund e un pas inainte :)) Trebuie doar sa ne dam seama la timp de asta si sa nu ne complacem intr-un negativism fara fund, pesimism fara leac si nicio speranta de viitor (”asa mi-a fost tot timpul, asa o sa imi fie intotdeauna“). Pana la urma, cred ca de fapt lucrurile bune se intampla celor care cred in ele, respectiv celor optimisti. Bine la bine trage ;) [adaptare a binecunoscutului proverb, cel cu banul ;)]

Soarta e in mainile noastre, viata ne-o facem noi, cum vrem noi - asta implica si faptul ca esti dispus(a) sa nu lasi sa te darame piedicile pe care esti nevoit(a) sa le confrunti.
Si, (daca tot sunt aici) de ce sa nu vedem partea frumoasa a lucrurilor? De ce sa nu ne vedem viata frumoasa?

Esti sanatos? Poti gandi? Poti simti, vedea, mirosi? Poti merge? Poti iubi? Ai prieteni? Le esti prieten, la randul tau? Poti alerga pe o alee, intr-un parc, sub un tunel de magnolii, mirosind viata? Poti rade, ii poti face si tu pe altii sa rada? Poti plange cand nu e totul cum ai vrea tu? Te poti bucura pana la stele pentru ceva ce ti-ai dorit mult? Poti avea sprijin atunci cand ai nevoie? Poti admira o pictura frumoasa, un peisaj superb de primavara? Poti rade la vederea unor vrabiute care se cearta pe o firimitura de paine? Poti intoarce spatele unor vecini barfitori si incuiati? Poti mangaia un catel jucaus de pe strada?
Te poti uita in ochii lui, sa vezi cat de putine lucruri ii trebuie lui ca sa dea din coditza si sa fie fericit?

Inseamna ca traiesti si pentru asta trebuie sa fii recunoscator!

Hearing Test

N-as putea spune prea multe, pentru ca as strica efectul pe care il produce asupra ta testul asta.
Click pe imagine:

Foarte bine gandit, catchy & surprising.
via

Atunci cand clipele ti-s numarate; testament :D

Spuneam intr-un post anterior ca timpul trece bla bla, si ca nu merge chiar sa “live your life to the full”, ci mai degraba “profita si bucura-te de fiecare secunda din viata ta”. De ce sa nu-ti traiesti viata la maxim? OK, ai zice ca te pui sau chiar asta zici ca faci. Hai sa fim seriosi, cati dintre noi fac asta? Chiar daca sustin sus si tare ca asta e moto-ul lor in viata. Ce poti sa tot faci? Sa mergi cu masina cu 210/h? Sa faci bungee-jumping de pe acoperisul blocului si sa speri ca nu dai in termopanele unuia? Sa fugi de responsabilitati? Sa iti risti viata in mod constant? Sa nu iei viata in serios, ci sa te tot distrezi? Si unde ajungi?

Eu cred ca trebuie sa existe un echilibru in viata noastra. Da, sa ne bucuram de viata, sa o exploatam, sa radem, sa fim fericiti si nu sa lasam toate lucrurile mai putin dragute sa ne necajeasca. Dar sa nu uitam sa ii multumim lui Dumnezeu in fiecare zi ca suntem sanatosi, ca cei dragi sunt in regula, ca avem ce manca si dormi… Pe bune, ca alti copii din Africa.. :-S :)

Si acuma ajung unde voiam initial, de fapt:) Cine a vazut The Bucket List stie despre ce vorbesc. Sunt doi indivizi 3rd age d-astia funny :)) care afla ca stau cam naspa cu sanatatea (de genul ca urmeaza sa moara:D) si ii apuca sa faca o lista de nebunii pe care sa le faca inainte sa dea coltzu’.

Si m-am pus eu sa ma gandesc, dupa ce am terminat de vazut filmul. Oare ce as face eu daca as afla ca in cateva zile/luni urmeaza sa mor, fiind grav bolnava?
Zau ca nu stiu cine ar gasi resursele necesare sa se puna sa calatoreasca (”niciodata nu am vazut <insert some special place>”), chiar si avand destui bani la dispozitie. Sau sa se apuce de facut lucruri care necesita efort, implicare, in care ar fi de investit eventual si niste bani. Eu cred ca majoritatea oamenilor, in momentul in care sunt pusi in fata unei situatii-limita de genul asta, se pun sa isi vanda tot ce au si se agata de orice posibilitate, oricat de mica, care i-ar putea ajuta sa nu-i ia tanti cu coasa (bine, mie mi-e usor sa vorbesc la misto, oarecum, dar nu nesocotesc suferinta oamenilor care ajung in punctul asta).

Si asa, la modul ipotetic, ce as face eu in ultimele mele zile de viata? :D
Let’s see, pentru inceput as vrea, pe cat posibil, sa nu stie mai nimeni de situatia mea, decat familia si 1,2 prieteni.

• As vrea sa am destul timp cat sa termin de vazut toate serialele pe care le urmaresc la momentul respectiv:)) (si sper sa nu fie vreo alta greva a scenaristilor pe atunci ca e naspa:D).
• Apoi, cred k m-as pune sa catch up with my friends, aia cu care n-am mai prea tinut legatura.
• M-as duce intr-o excursie (daca imi permite conditia) cu mai multi colegi/prieteni, sa ma distrez ca de fiecare data :)
• M-as pune sa citesc toate cartile pe care le am in “pending” si la care tot nu reusesc sa ajung.
• M-as apuca de invatat portugheza pentru ca ador limba.
• As da huguri la toata lumea, all day :)
• Si le-as repeta constant parintilor mei cat de mult ii iubesc.
• Si as merge si cu ei in vreo excursie (again, daca se poate), just like in the old times :) hiking and stuff :D
• M-as duce pana la mare sa ma balacesc putin, sa ma dau cu banananana :)
• As scrie o carte, o poveste, ceva, un fairytale. My fairytale :)
• Mi-as face rost de Cartea Recordurilor, pe care tot vreau sa o citesc. Si as sta in fiecare zi sa citesc din ea :)
• As suna la interfoane ca apoi sa fug :))
• As merge vreo 3-4 zile la munte sa skiez de dimineata pana seara, pana la epuizare
• M-as apuca de lectii de kick-box :D

Cel mai probabil ca nu m-as pune sa fac toate lucrurile astea, pentru ca resemnarea nu ma caracterizeaza. Si sunt convinsa ca situatia nu ar fi funny deloc :-S si numai la distractie/fun stuff nu mi-ar sta gandul. Ci doar sa fiu cu cei dragi mie, in marea majoritate a timpului.

La final: nu as vrea sa ma planga nimeni cat sunt in viata, helloooo nu am murit inca :)) macar sa plec cu zambetul pe buze, nu sa vad fetze tragice peste tot in jurul meu, ca m-ar deprima. Doar nu ei mor… Si nici cand mor n-o sa vreau sa ma planga lumea cu lacrimi de crocodil si tipete. OMG, please not. Si nu vreau negru. Eventual sa stea sa se gandeasca la mine, cu drag; sa-si aminteasca ca eu am fost vesela marea parte a vietii mele si ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa se intristeze toata lumea pana la oase din cauza mea. Si pentru ca nu vreau sa fiu o povara pentru cei care raman dupa mine (stiu cum e sa ajungi sa platesti pentru o gramada de morminte ale stra-stra-neamurilor tale), as vrea sa fiu incinerata, da. Si sa-mi fie imprastiata cenusa undeva frumos, la munte, intr-o zi cu soare, sa plutesc prin iarba verde si proaspata si sa ma ia vantul in bratele lui :) [si o sa vreau unde-i si mama]

Asta e testamentul meu :D

Deci. Mai ai cateva zile/luni de trait. Ce faci? :>

Despre dorinte adanci

…si ce se intampla dupa ce s-au indeplinit.

Ti s-a intamplat, in mod sigur, sa visezi la ceva, sa iti doresti foarte mult sa se intample ceva.
N-ai crezut niciodata ca vei ajunge la acel “ceva”.
Te-ai rasucit pe toate partile, ti-ai stors mintile in ce directie sa o apuci, care sa fie urmatorul pas, daca e bine sau nu sa visezi la asa ceva, daca merita sau nu, daca ai sanse sau nu; dar ai mers mai departe, pentru ca in sinea ta stiai ca poti sa “ajungi la steaua ta”, daca te straduiesti.
Ai ajuns la capatul calatoriei tale spre vis, ti-ai indeplinit dorinta. Cat timp te vei bucura de ea? Cata vreme, de acum inainte, iti vei aduce aminte cat de norocos ai fost, ce om de valoare esti, pentru ca ti-a reusit?
Vei reusi sa iti aduci aminte de reusita ta, in momentele de impas?

Mi-am dorit din tot sufletul sa intru la liceul de informatica, “G.Moisil”, din Timisoara. Aveam medie dar imi era foarte frica de concurenta. N-am dormit noptile inainte de rezultat si mi-a tremurat tot corpul in dimineata aia, la 6, cand am intrat pe portal.edu.ro ca sa vad rezultatul. Imi amintesc si acum cat de fericita am fost cand am vazut ca am reusit. Si cu timpul, alte vise, dorinte, idealuri, si-au facut loc, si au lasat in ceata, oarecum, reusita mea de atunci.
Nu credeam ca voi ajunge in clasa a 12-a, la cat de greu imi parea liceul. Am ajuns.
Am lucrat foarte mult, m-am pregatit pentru faculta, si in ziua admiterii eram mai nesigura pe mine ca niciodata. M-am descurcat totusi bine, dar nu credeam ca voi intra la buget, pe un loc fara taxa. In ziua in care s-au afisat rezultatele repartizarilor eram ultrahappy ca a iesit bine. Timpul a trecut…
Si acum, in faculta, deseori, cu examenele grele, aveam dubii serioase ca le voi lua. Rand pe rand, rezultatele au fost ok si au trecut…* Emotiile au trecut, asteptarile au trecut…

…si a trecut si bucuria.
Te bucuri asa de mult pe moment, ai impresia ca e cea mai buna veste pe care puteai sa o primesti, ca e cea mai happy zi din viata ta, ca esti cel mai norocos de pe planeta, ca nimic, niciodata, nu va umbri asta. Totusi, vine maine cu alte lucruri de rezolvat, alte hopuri, alte piscuri de cucerit. Si culmea e, ca de multe ori aproape ca uiti ce ai fost in stare sa faci, altfel ai avea mai multa incredere in tine si in ce poti face.

Timpul trece, that’s it :D Nu iti lasa destul spatiu sa te bucuri in voie de reusitele tale, constant iti aduce alte provocari in fata. Ca sa nu te plictisesti, ai mereu jocurile astea de puzzle, mai mari sau mai mici, dar suficient de dificile cat sa te lase sa te framanti si la final sa te uiti opera ta, sa fii mandru de tine, dar sa auzi ceasul ticaind: e vremea pentru urmatorul puzzle.

* mai sunt exemple, alte feluri, in ce ma priveste, dar scopul nu era sa povestesc de viata mea :P

O leapsa cu intrebari

..de la Cosmin. Sa vedem…

1. Ai ajuns acasa si iti gasesti nevasta in pat cu altul, ce vei face?
R: Prea putin probabil sa se intample asta, avand in vedere ca sunt straight for life :))
Dar fie, raspund la echivalentul:
“Ai ajuns acasa si iti gasesti barbatul in pat cu alta, ce vei face?“
Si asta e prea putin probabil sa se intample, pentru ca atunci cand barbatii inseala, nu o fac in patul personal, decat daca eventual nevasta e plecata pentru un timp bun fara posibilitatea de intoarcere acasa mai devreme. Sau daca e prost.
Barbatul meu (:D) nu va fi prost, si nu ma va insela. Next! :D

2. Daca copilul tau ar asculta manele, care ar fi reactia ta?
R: Si daca ar asculta, ce? Atata vreme cat o face pe la chefuri, just for fun, nu sa asculte toata ziua acasa si versurile sa ii devina Biblie. Si atata timp cat nu asculta in autobuz, la difuzorul telefonului. Si pe strada, tot asa. Ca il desfiintez :))

3. Copilul tau iti cere droguri, ce faci?